„Noi, deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” (Romani 6:4)

13 Octombrie: Cadourile Baptismale

Botezul înseamnă, așadar, două lucruri: moarte și înviere, adică o justificare deplină și desăvârșită. Când slujitorul îl cufundă pe copil în apă, aceasta înseamnă moartea, iar când îl scoate din apă, înseamnă viața. Această moarte și această înviere le numim noua creație și renaștere. Nu trebuie să le înțelegem doar în sens simbolic, ca moarte a păcatului și viață a harului, așa cum le înțeleg mulți, ci ca pe o moarte și ca pe o înviere adevărată. Căci Botezul nu este un semn înșelător. Nici păcatul nu moare pe deplin și nici harul nu învie pe deplin până când trupul păcătos pe care îl purtăm în această viață nu va fi nimicit, după cum spune Sfântul Paul în același pasaj (Romani 6:6-7). Atâta vreme cât suntem în trup, dorințele trupului se ridică mereu în noi și ne provoacă. De aceea, chiar din clipa în care începem să credem, începem și să murim față de această lume și să trăim pentru Dumnezeu, în vederea vieții care va veni. Astfel, credința este cu adevărat o moarte și o înviere; adică este acel Botez în care suntem cufundați și din care ne ridicăm.

Fragment tradus din „Day by Day" de Martin Luther / Weinstock Editura Concordia Publishing House.